We all have a fear of something . . . 

      "Ceea ce nu traim la timp,nu mai traim niciodata."

                                  Octavian Paler

           Frica este o reactie involuntara, nu o cultivam, nu o dorim, dar este un mecanism de aparare a noastra.Ne temem pentru ca asa e normal sa fie, pentru ca exista necunoscutul si imprevizibilul. Siguranta absoluta nu a fost descoperita inca, de aceea ne acomodam cu momentele de panica, de anxietate, cand nu stim cum sa reactionam sau ce ar fi mai bine sa facem.

           Frica are diferite nivele, se dezvolta diferit la fiecare persoana.Unii dintre noi au niste frici total banale, in viziunea celorlalti ( spre exemplu frica de unt de arahide, de ciocolata, de barbati, de cuvinte lungi, etc.), altii au anumite temeri, bazate pe anumite experiente din trecut, care au un fundament concret.

           Ratam multe momente placute, pline de suspans in viata, deoarece ne este mult prea frica sa incercam, sa trecem anumite bariere, sa ne invingem limitele si sa reusim sa ne redescoperim pe noi insine. Ne este frica sa zburam cu avionul pentru ca s-ar putea sa se prabuseasca, ne este frica sa zburam cu parasuta pentru ca este posibil sa ne rupem gatul, ne este frica sa ne dam cu skiurile pentru ca s-ar putea sa ne rupem mainile, picioarele, ne este frica . . . Suntem mult prea prudenti in anumite situatii, si astfel reusim sa ratam cu succes toata frumusetea vietii. Imprevizibilul trebuie sa faca parte din noi, din traiul nostru, pentru ca astfel reusim sa ne pregatim cu adevarat, sa ne cunoastem cel mai bine. 

           Cati dintre noi nu isi doresc sa faca un anumit lucru atat de mult, dar totusi ii opreste ceva?Cati dintre noi au curajul sa plece intr-o tara straina si sa inceapa totul de la zero, stiind ca exista posibilitatea ca toate visele lor sa se naruiasca? Cati dintre noi raman intr-o relatie esuata, pentru ca au impresia ca le va fi greu sa inceapa o relatie noua, le este frica sa nu perturbe viitorul copiilor ( in cazul in care au copii), se considera mult prea batrani ca sa o ia de la capat?

          Suntem prudenti, poate mult prea prudenti in privinta viitorului nostru, in privinta vietii noastre. Parerea mea e ca ar trebui sa invatam sa ne bucuram, sa traim clipa, fara regrete si fara prea multe intrebari, sa ne permitem momente de relaxare totala, in care sa ne ingrijim de noi si de nevoile noastre. Toate lucrurile se fac la timpul lor, asa ca ar trebui sa nu le ignoram pentru ca nu va mai exista un alt moment la fel de potrivit pentru a le face.

            Ar trebui sa fim deschisi oportunitatilor si sa imbratisam fiecare ocazie care ni se ofera, sa lasam grijile si sa descoperim necunoscutul.