Feelings . . .

               "Caracterul unui om nu se arata in momente de confort ci in cele de schimbari si controverse."

                     Martin Luther King Jr.

             Acum cateva zile am ramas surprinsa de o chestie. Nu m-as fi asteptat la asta, adica, in conceptia mea fetele fac parte din acea categorie sensibila, care au nevoie sa-si impartaseasca sentimentele, problemele. Insa, am realizat ca si baietii fac asta, destul de des chiar. 

             Si aici nu vorbesc despre probleme de genul " cine a castigat ieri meciul?", "am baut prea mult aseara si acum ma doare capul". Nu, ma refer la probleme sentimentale, nascute din dragoste si din certuri in relatii.. Am surprins fara sa vreau o discutie intre doi prieteni in care unul se plangea altuia ca nu se mai impaca cu fosta prietena pentru ca nu se mai inteleg, chiar daca mai tine la ea ( nu am inteles exact despre ce era vorba, insa esentialul era gestul in sine). 

             Mereu am avut impresia ca persoanele de sex feminin au afinitati spre aceste actiuni, sa isi deplanga sentimentele, sa caute raspunsuri si sfaturi, sa se simta neajutorate, sa se victimizeze intr-o anumita masura. Nu m-as fi gandit ca si baietii, se pot stresa din cauza acestor probleme, ca simt nevoia sa se descarce si ei. 

            Totusi, exista o vorba " Si baietii plang cateodata", care e foarte adevarata. Chiar daca nu vor sa arate acest lucru, si ei au un suflet si sunt raniti de multe ori, insa putini sunt cei care au curajul sa vorbeasca deschis despre acest lucru. Majoritatea considera ca daca lasa putin garda jos si isi pun sentimentele pe tava si isi recunosc greselile, e ca si cum o parte din masculinitatea pe care o arata se evapora si devin mult mai vulnerabili la tot ce tine de partea afectiva. Insa, nu de fiecare data trebuie sa fie asa. Trebuie doar sa alegi momentul potrivit cand sa faci acest lucru, si sa nu o faci prea des, doar atunci cand este nevoie de acesta, pentru a arata ca iti pasa. Cel putin eu asa consider. Nu este un semn de slabiciune, ci doar un gest de umanism, de afectivitate impartasita.

           Se creaza diferite conceptii de-a lungul timpului, diferite stereotipuri, si omenirea pur si simplu le urmeaza, le adopta, fara sa isi mai formeze o opinie proprie cu privire la aceste lucruri. Suntem ca o turma de oi, ratacite de multe ori, care incercam sa ne adaptam nebuniei ce ne inconjoara, sa trecem peste toate mai usor, sa luam exemple, sa nu fim nevoiti sa luam noi hotarari, doar sa le acceptam.

           Probabil nu ar trebui sa ne mai mire atat de tare cand cineva isi deschide sufletul in fata noastra, fie ca e baiat sau fata, ci doar sa fim prezenti si sa-i sustinem.