Challenges of life

                     "Viata poate fi inteleasa privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte"

                                                     Soren Aabye Kierkegaard

             Se spune ca fiecare are tesut un destin, iar noi nu facem decat sa urmam firul lui, sa descurcam nodurile si sa reusim sa le netezim,ca sa ne putem continua drumul. Ne asumam un anumit rol, luam decizii importante sau nu, radem, ne distram, evoluam. Nu spune nimeni ca viata trebuie sa fie usoara. Are micile ei imperfectiuni, dar noi trebuie doar sa stim sa le indulcim cu momente placute, memorabile.

             Unii dintre noi au avantajul sa fie feriti de tragedii sau alte evenimente care le pot marca viata. Sunt privilegiati din acest punct de vedere (probabil ei au tras batul cel mare atunci cand  s-au impartit necazurile si bucuriile, iar restul s-au conformat realitatii). Insa, toti trecem prin momente dificile, greu de uitat, dar care ne intaresc si ne ajuta sa ne descoperim, sa invatam care ne sunt limitele. Unii reusesc sa treaca peste ele, dar altii nu. Cei din a doua categorie pierd lupta cu nebunia vietii si ajung sa se afunde de-a dreptul in ea, fara sa mai poata scoate capul la suprafata. Altii, sunt mai puternici si reusesc sa priveasca inainte si sa incerce sa considere totul ca pe o lectie in plus, invatata, practicata, utila. Acestia din urma merita respectele si consideratia noastra.

             Ii invidiem pe cei care nu au problemele noastre, si ne consideram dezavantajati, credem cu adevarat ca viata nu e corecta cu noi, ca cineva joaca impotriva noastra, dar descoperim intr-un final ca nu e asa, ca totul tine de destin. . .  de soarta fiecaruia. Mereu ne victimizam, fie ca vrem, fie ca nu, si cautam ajutorul celorlalti. De aceea Dumnezeu ne-a dat prietenii in ajutor, pentru a ne ghida ( in momentele acelea realizam ca avem totusi un inger pazitor si ca viata nu e chiar atat de nedrepta).

            Visam tot timpul la o viata mai buna. Niciodata nu suntem multumiti cu ceea ce avem, speram mereu la mai mult si mai mult. Ceea ce nu e neaparat un lucru de rau augur, doar ca la un momentat devenim sacaitori cu rugamintile noastre, si divinitatea refuza sa ne mai ajute ( sau cel putin asa credem noi).Apoi primim o lovitura grea, care ne aduce iarasi cu picioarele pe pamant, la realitatile umane. Invatam, prin metode mai drastice, ce-i drept, ca trebuie sa multumim pentru ce avem si sa nu cerem mereu mai mult, sa invatam sa apreciem si sa cantarim, sa fim chibzuiti. Cam asa functioneaza lucrurile, e un ciclu care se repeta iar si iar, si iar. . . 

            Ajungem la batranete, cand reusim sa apreciem cu adevarat toate lucrurile bune care ni s-au intamplat, si pe care nu le-am luat in consideratie la momentul potrivit. Capatam intelepciune si chibzuinta pe care am cautat-o toata viata. Amintirile ne fac viata frumoasa si  prietenii dragi, care au ramas langa noi.

             Poata ca viata nu e intotdeauna asa cum am vrea noi, dar macar o putem avea in propriile maini . . . trebuie doar sa invatam sa o traim.