Am trecut si eu pe-acolo...

      

       OK,sa vorbim despre seriozitate.Un cuvant greu la propriu si la figurat pentru unii din noi.Stim ce implica,ce vrea de la tine, de ce este folosit. Dar respectam ceva din el?...Nu prea. Si de ce nu?...Pentru ca asta e imprimat in genetica noastra,de cand am fost creati,fir-ar!

       Si ca sa mai restrangem putin cadrul,sa ne referim strict la o situatie: cand esti lasat balta,dupa ce planifici sa te vezi cu cineva,si persoana respectiva se trezeste in ultimul moment si iti indeasa o scuza de genul "Trebuie sa o ajut pe mama sa..." sau altceva apropiat.Si de ce lasam sa se intample asta?...Pentru ca suntem prea permisivi,visatori, traim cu speranta. Daca am fi radicali si insensibili, atunci nu am mai pati nimic din toate astea,dar nici nu am invata nimic.

       Ca sa fiu complet sincera,am patit si eu o data chestia asta.Nu mi-a picat bine, e de inteles, dar m-a invatat minte pentru viitor.Deci, pana la urma daca privim jumatatea plina a paharului ne ajuta si aceste experinete, nu asa cum am vrea noi( fara sa suferim, fara sa incercam, fara sa esuam), dar pe parcurs iti dai seama de efectele lor. Imagineaza-ti ca ai trai intr-o lume perfecta, cu oameni cumsecade, politicosi, SERIOSI. Ce ai invata pe parcurusul vietii tale?...Nimic,daca nu punem la socoteala discutiile lingusitoare si siropoase si poate ca inveti sa faci prajituri, ca sa arati ce prieten bun esti tu.

       Acum intoarcete la lumea noastra plina de NESERIOSi, nesimtiti, instabili, dar si cu putine cazuri de oameni normali. Fa acelasi experiment si ta-na-naa...O sa descoperi ca ai invatat lucruri care te ajuta oricand,nu doar sa coci prajiturele.

        Uita,fii bun si dragalas cu cei care merita si drastic cu restul persoanelor.Fii tu!