Proud, proud, proud!

            Sunt extrem de mandra de mine . . . cred ca v-ati dat deja seama de asta, inca de pe cum incepea titlul articolului, insa trebuie sa va asigur ca am si motive sa fiu. Nu stiu daca am mai spus pana acum in vreun articol, daca am mai spus, scuzati-ma ca ma laud cam des, dar de aproape 2 ani fac niste cursuri de desen. La inceput nu era ceva extraordinar de serios, pentru ca nu stiam cam ce as putea eu sa invat , sau cum sa ma perfectionez daca cineva doar trece putin pe langa tine si iti spune ce ai gresit, si te pune sa refaci. Dar cu timpul am observat diferentele, si ma bucur ca fac aceste cursuri.
           Pentru mine desenul e doar un hobby, nu vreau sa imi caut vreun job sau ceva in aceasta directie, de aceea nu i-am acordat prea multa importanta, din nou, dar acum, cand vad ca evoluez pe bune, sunt incantata ca de pe mana mea ies asemenea desene.
           Ieri am terminat un desen la care am muncit ceva timp, dar a meritat, dupa parerea mea. Este pentru un concurs intr-un alt oras. Nu am eu prea mari sanse de castig, pentru ca in general se cauta abstractul, chestiile neintelese, care pe mine ma lasa rece. Eu sunt destul de realista, si asta se reflecta si in desenele mele - apropo, imi place sa desenez portrete la nebunie!.
          Desi nu am vreo mare speranta sa castig ceva din acest concurs, vreau totusi sa ma multumesc pe mine insami, si sa-mi hranesc putin ego-ul, si sa postez si aici o poza a desenului meu, pe care sper sa o apreciati, sau nu, fiecare are dreptul la libera exprimare.